APTIT'UDINE, aptitudini, s.f. Însusire psihică individuală care condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie, înclinaţie, dar². - Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
Sursă : DEX'98 (22758)  - RACAI

APTIT'UDINE s. 1. aplecare, aplicaţie, atracţie, chemare, dar, har, înclinare, înclinaţie, înzes-trare, pornire, predilecţie, predispoziţie, preferinţă, talent, vocaţie, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Si-a demon-strat din plin ~ pentru ...) 2. v. simţ. 3. v. facultate.
Sursă : Sinonime (172160)  - siveco

aptit'udine s. f., g.-d. art. aptit'udinii; pl. aptit'udini
Sursă : DOR (223605)  - siveco

APTIT'UDIN//E ~i f. Atracţie înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziţie firească; înclinaţie; vocaţie; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis
Sursă : NODEX (323494)  - siveco